Sfatul specialistului: CUM SĂ CREȘTEM COMPLIANȚA LA COPIII CU AUTISM

Copiii cu tulburări de dezvoltare, precum copiii cu Tulburare de Spectru Autist, se confruntă, deseori, cu dificultăți privind respectarea cerințelor din partea părinților, terapeuților ori educatorilor. Acest lucru poate face ca viața de zi cu zi să fie frustrantă, pentru toți cei implicați. Din fericire, există strategii simple care pot îmbunătăți, în mod semnificativ, abilitatea copilului de a răspunde adecvat cerințelor.

Ce sunt Non-complianța si Complianța?

Non-complianța reprezintă eșecul unui copil de a urma o instrucție ce i-a fost dată, într-o anumită perioadă de timp. Complianța este exact opusul, situație în care copilul reușește să urmeze o instrucție, într-o perioadă specificată de timp. Se recomandă ca această abilitate să fie dezvoltată de la o vârstă fragedă, în condițiile în care, pentru copiii cu autism, lipsa cooperării poate afecta progresul copilului și poate genera manifestarea unor grave probleme de comportament, precum comportamente provocatoare și opozante, agresivitate ori tulburarea de conduită.

De ce au copiii cu autism dificultăți de complianță?

Copiii cu autism au dificultăți de complianță din mai multe motive. De exemplu, dacă un părinte îi cere copilului să vină la masă pentru a lua cina, iar acesta este foarte implicat într-o activitate preferată, cum ar fi completarea unui puzzle, acel copil poate să nu coopereze, cu ușurință, la cererea părintelui. În plus, copiii cu autism funcționează, adesea, în rutine foarte rigide. Dacă ei sunt obișnuiți, în rutina zilnică, să facă baie imediat după cină, dar li se cere să își strângă, mai întâi, jucăriile, este foarte posibil ca ei să nu coopereze ușor și să manifeste comportamente neadecvate.

Modalități de manifestare a lipsei cooperării (non-complianței)

  1. Pasiv – Copilul, pur și simplu, nu face ceea ce i s-a cerut și pare că ignoră cererea.
  2. Refuzul – Copilul răspunde, verbal ori non-verbal, într-un mod prin care își exprimă lipsa cooperării.
  3. „Sfidare” directă –  Copilul se poate angaja în tantrum sau devine agresiv atunci când i se cere ceva.
  4. Negocierea – Copilul poate încerca să negocieze prin modificarea cererii, cerând să o îndeplinească mai târziu sau dupa ce va face, mai întâi, ceea ce își dorește.

Ce să NU facem?

  • Nu vă opriți din a vă aștepta de la copil ca el să coopereze la orice cerință.  Dacă îi cereți copilului  să facă ceva, de fiecare dată, așteptați de la el să coopereze.
  • Nu folosiți amenințări verbale ori pedeapsa. Amenințările și pedeapsa nu vor crește complianța acestuia și, deseori, situația poate escalada prin manifestarea unor comportamente agresive ori tantrumuri.

Ce sa facem?

  • Cererea să fie scurtă, folosind un limbaj clar și concis. Majoritatea copiilor cu autism întâmpină dificultăți în comunicare. Astfel, în loc să îi spuneti „Este timpul să te oprești din colorat, strânge creioanele și du-te și ia pijamaua!”, îi spuneți, simplu, „ Adu pijamaua!”.
  • Cerința să aiba loc în imediata apropiere a copilului. Este foarte puțin probabil ca, țipând, dintr-o altă cameră, la copil, pentru a-i cere să facă ceva, să-i încurajați astfel abilitatea de a coopera. Mergeți la copil și oferiți cerința.
  • Rugați copilul să repete cererea. Verbal sau folosind un alt mijloc de comunicare, acest lucru va dovedi că acel copil a înțeles ce așteptați de la el.

Strategii pentru creșterea cooperării

  1. Nu întreba – deseori părinții fac greșeala de a întreba copilul: „Ești pregătit pentru cină?” Acest mod de formulare îi oferă posibilitatea copilului de a spune „Nu!”, în schimb, puteți utiliza afirmații simple: „ Este timpul să mănânci!”. Acum instrucția este clară și deloc opțională.
  2. Oferă copilului posibilitatea de a alege –  posibilitatea de a face alegeri va crește exponențial cooperarea. De exemplu, dacă un copil nu cooperează la perierea dinților, puteți să-l întrebați: „ Vrei să te speli cu periuța cu Spiderman sau periuța cu Hulk?”. În acest context, copilul simte că are control deoarece are posibilitatea să aleagă.
  3. Mai întâi / Apoi ( Principiul Premack) – această strategie poate fi benefică, cu condiția să nu fie inversată ordinea acțiunilor. Este necesar ca ordinea să fie bine structurată și clară, astfel încât cerința adultului (de obicei o activitate non-preferată) să fie prima. De exemplu, „Mai intâi strângi jucăriile, apoi te uiți la desene!” De multe ori, părinții permit copilului să negocieze ce vor să facă prima oară. Acest  aspect scade motivația copilului de a fi compliant mai târziu.
  4. Intărirea diferențiată a comportamentului – prin oferirea întăritorilor, va crește cooperarea și vor scădea, în frecvență, comportamentele neadecvate. De exemplu, dacă un copil este lăudat și primește jocul preferat de fiecare dată când își așază hainele în dulap, acest comportament va crește în frecvență, adică se va manifesta din ce în ce mai des.

Toate aceste strategii, dacă sunt utilizate în mod eficient și consecvent, pot crește, semnificativ, cooperarea în cazul copiilor cu autism și alte tulburări de dezvoltare.

Bibliografie :

  1. Wilder D. A., Janelle A., Katie N., Abellon E.O., Saulinier R. (2010). Further Evaluation of Antecedent Interventions on Compliance: The Effects of Rationales to Increase Compliance Among Preschoolers. Journal of Applied Behavior Analysis;
  2. Wilder D. A., Ertel H., Thomas R. (2020). Further analysis of modifications to the three-step guided compliance procedure to enhance compliance among children with autism. Journal of Applied Behavior Analysis;
  3. https://bigabilities.com/2019/09/10/3-tips-for-increasing-compliance-in-children-on-the-autism-spectrum/
  4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3545511/

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Serviciul de Terapie Comportamentală Intensivă

Share

Trimiteti un comentariu, va multumim!


O mare multumire pentru:

evw holding