DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE JOC LA COPIII CU AUTISM

    

     „Poți descoperi mai multe despre o persoană într-o oră de joacă decât într-un an de conversație.”              Platon                                                                                         

      

     Pentru majoritatea copiilor, jocul este un fenomen care apare în mod natural, promovându-le implicarea și învățarea, interacțiunea independentă și incluziunea socială. Jocul este fundamentul în procesul de învățare a formelor de socializare cu ceilalți. De obicei, jocul are loc în mod voluntar, adesea spontan și oferă întăriri și recompense interne.

     Pe de altă parte, jocul copiilor cu tulburare de spectru autist (TSA), se caracterizează prin deficiențe în relațiile sociale, în comunicare și prin modele comportamentale stereotipe, restrictive și repetitive. Acest tip de joc nu include diversitatea, flexibilitatea, creativitatea și poate avea loc fără angajament social. Prin urmare, fără îndrumări specifice, copiii cu TSA sunt mai puțin susceptibili să se angajeze într-un joc adecvat din punct de vedere funcțional. Pentru început, se învață regulile fundamentale ale jocului independent și, în cele din urmă, ale socializării cu alți copii. Iată câteva exemple de niveluri de socializare în cadrul jocului: joc solitar, joc paralel, joc asociativ și joc în cooperare. În acest articol, vom aprofunda jocul solitar, primul pas în dezvoltarea abilităților de joc, la copiii cu autism.

Jocul solitar (independent)

     Ce este jocul solitar?

     Când analizăm nivelurile de socializare în joc, jocul solitar (atunci când un copil se joacă de unul singur) este, de obicei, primul nivel. În jocul solitar copilul manipulează singur obiectele. A învața cum să se joace singur îi permite:

     – independența sporită în timpul liber;

     – dezvoltarea unor comportamente alternative față de angajarea într-un comportament stereotip ( de exemplu: împingerea unei mașini pe o pistă de curse, în loc de scuturarea mașinii în sus și în jos, în fața ochilor lor sau învârtitul roților);

     – comportamente de înlocuire pentru întărirea automată (autostimulare);

     – o modalitate de interacțiune socială cu colegii

     Cum pot pregăti copilul pentru jocul solitar?

  • Manipularea jucăriilor;
  • Manipularea jucăriilor într-un singur pas;
  • Manipularea jucăriilor în doi pași.

     Manipularea jucăriilor

     Scopul manipulării jucăriilor este de a-l învăța pe copil să imite acțiunile cu ajutorul jucăriilor. Aceasta, reprezintă punctul de pornire pentru a învăța copilul funcțiile folosirii obiectelor și de a se juca cu jucăriile într-o manieră funcțională. Abilitățile de imitație sunt elementele de bază ale învățării observaționale și sunt esențiale pentru un joc mai complex, având ca efect îmbunătățirea abilităților de imitație.

     Manipularea jucăriilor într-un singur pas

     Începeți prin a-l învăța pe copil să imite o acțiune, de exemplu, punând o singură piesă de puzzle într-un puzzle, împingând o mașina, punând un cerc pe suport. Nu uitați să oferiți întărire pozitivă atunci când copilul se angajează în activitate. De asemenea, folosiți solicitări adecvate și retrăgeți-le treptat, astfel încât copilul să se angajeze singur în activitate. Mai mult decât atât, învățați-l diferite acțiuni pentru fiecare jucărie, pentru  a-și dezvolta abilitățile de joc, cu jucării diferite (împingerea unei mașini, trecerea mașinii pe sub un pod din LEGO, ciocnirea mașinii cu o altă mașină).

Exemple de idei de manipulare a jucăriilor într-un singur pas: lovirea unui ciocan de jucărie, sărituri cu jucării de plus, pieptănarea părului unei păpuși, rostogolirea unei mingi, lovirea unei tamburine.

     Manipularea jucăriilor în doi pași

     După ce copilul înțelege manipularea jucăriilor într-un singur pas, puteți începe manipularea jucăriilor în doi pași. De exemplu, așezați o păpuță în mașină, apoi împingeți mașina sau așezați o sticluță la gura păpușii, apoi așezați păpușa în pat.

Exemple de idei de manipulare a jucăriilor în doi pași: așezarea sticlei la gura păpușii apoi așezarea păpuții în pat, rostogolirea unei mingi apoi lovirea ei cu piciorul, apăsarea butoanelor telefonului apoi telefonul la ureche, animale de jucărie în mers apoi hrănirea lor, așezarea unei linguri în bol apoi învârtirea lingurii în bol.

     Dificultăți frecvente:

  • Copilul ar putea memora acțiunea, de aceea este important să îl învățați mai multe acțiuni pentru fiecare jucărie
  • Pot apărea comportamente automate de întărire (autostimulare), de exemplu, scuturarea sau mișcarea mâinii, care interferează cu activitatea de joc și aceste comportamente trebuie să fie redirecționate.
  • Copilului s-ar putea să nu îi placă să se joace cu anumite jucării, în ciuda cantității adecvate de întăritori și de îndemnuri. S-ar putea să trebuiască să treceți la jucării care  să îl interesează mai mult.

     Copiii cu autism s-ar putea să nu recunoască indiciile sociale necesare pentru a juca un joc cu colegii lor sau să se joace funcțional cu o jucărie. Învățarea unui copil cu autism cum să se joace independent, poate necesita o planificare mai structurată, pentru ca acesta să dobândească un comportament de joacă adecvat.

       Pentru a învăța copilul cum să se joace independent cu o jucărie nouă, luați în considerare următoarele:

  • Selectați o jucărie care se potrivește cu nivelul lui de îndemânare;
  • Nu vă complicați. Dacă îi este greu copilului, este posibil să nu fie motivat să se joace;
  • Alegeți o jucărie potrivită intereselor copilului;
  • Prezentați un model care să-i arate copilului cum să folosească jucăria în mod corespunzător;
  • Oferiți nivelul de prompt adecvat pentru ca el să aibă succes folosind jucăria (de exemplu, oferiți un prompt cu mâna pentru a pune piesele puzzle-ului împreună). Eliminați promptul  treptat, pe măsură ce copilul se angajează în jocul independent;
  • Nu uitați să recompensați comportamentul de joc al copilului, astfel încât acesta să considere jocul o experiență pozitivă!

               Inițial, mențineți timpul de joacă scurt și prelungiți durata pe măsură ce copilul devine tot mai motivat să se joace. Întotdeauna, opriți timpul de joc independent al copilului într-o notă pozitivă, pentru a încuraja jocurile viitoare. Have fun!

Serviciul de Terapie Comportamentală Intensivă

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Share

Trimiteti un comentariu, va multumim!


O mare multumire pentru:

evw holding