Sfatul specialistului: Copilul meu are probleme?

Etapa de dezvoltare 0 – 1 an: Ați devenit părinți și sunteți foarte atenți la creșterea și dezvoltarea bebelușului. Vă prezentăm câteva repere în dezvoltarea neuro-motorie, senzorială, socio-afectivă, a gândirii și a limbajului copilului, de la naștere la 12 luni, care vă pot ajuta să monitorizați singuri nivelul de dezvoltare al copilului.

Prima lună de viață este o perioadă de adaptare și de organizare a ritmului veghe – somn și de dobândire a unui echilibru funcțional biologic. La sfârșitul acestei luni, copilul începe să își coordoneze mișcările ochilor, încearcă să își ridice capul, apucă obiecte ce i se așază în pumn și emite sunete. Se oprește din plâns când este alinat. Pentru a ajuta bebelușul să dobândească primele achiziții, puteți să îi prezentați obiecte strălucitoare în câmpul vizual pe care să le fixeze cu ușurință. Țineți-l în brațe, atât culcat, cât și în poziție verticală, sprijinindu-i capul. Puneți-l frecvent culcat pe abdomen. Ajutați-l să vă țină de deget și vorbiți-i mereu, cu blândețe.

De la 1 lună la 3 luni se formează reflexe condiționate și relații complexe senzoriale cu mediul. Se dezvoltă emoțiile primare legate de confort și disconfort și orientarea auditivă și vizuală. Astfel,  copilul își ține capul ridicat pentru 1 minut, ține în mână o jucărie, urmărește un obiect sau o persoană mișcându-se în câmpul lui vizual, emite sunete, zâmbește și ține capul drept. Mai târziu ridică capul, umerii și pieptul și se sprijină pe coate și antebrațe când este culcat pe abdomen. Se întoarce singur de pe spate pe o parte, prinde o jucărie și o scutură, își studiază mâinile și jucăriile, se joacă cu ele și le bagă în gură. Este capabil să urmărească obiecte pentru 5 – 7 minute. Așezați-l frecvent culcat pe abdomen și țineți-l în brate în poziție verticală, sprijinindu-i capul. Așezați-i în mână jucării, mișcați ușor obiecte deasupra sa, pentru a le putea urmări cu privirea. Vorbiți-i când desfășurați activități în aceeași cameră în care se află și el, cântați-i cântece de leagăn la adormire, zâmbiți-i și vorbiți-i cu blândețe. La sfârșitul primelor 3 luni, țineți-l în brațe în poziție așezată.

De la 3 la 6 luni se formează și se dezvoltă percepția. Copilul începe să devină curios de ceea ce se întâmplă în imediata sa apropiere, antrenându-și atenția vizuală, auditivă și tactilă. Comunicarea nonverbală are la bază emoțiile pe care copilul le exprimă frecvent: afecțiune, simpatie și antipatie, gelozie, mânie, spaimă, râs cu hohot. Comunicarea verbală apare sub forma unor lalațiuni. Începe să se ridice în mâini, sprijinindu-se de palme. Apucă singur și scutură jucăriile, întoarce capul când este strigat și răspunde cu silabe și sunete când i se vorbește. Începe să stea în șezut, mai întâi sprijinit, apoi singur. Se întoarce singur de pe burtă pe spate și se ridică în picioare dacă este susținut de mâini. Își prinde picioarele cu mâinile și se joacă cu ele. Își dezvelește singur fața dacă adultul i-o acoperă în jocul ”Cucu-bau”. Își manifestă bucuria revederii în relațiile pozitive afective. Este interesat de alți copii, pe care îi privește cu atenție și întinde mâna pentru a primi o jucărie. Gângurește când se joacă cu jucăriile și înainte de a adormi și leagă primele silabe sub forma unor cuvinte (ma-ma, ta-ta, pa-pa). Discriminează corect stările afective ale adultului: tace când este certat și râde la râsul acestuia. Apare atenția împărtășită sau abilitatea copilului de a urmări privirea adultului, fiind atent la același obiect ca si adultul. Acest lucru este esențial în procesul de învățare a obiectelor din mediul înconjurător.

De la 6 la 9 luni se dezvoltă inteligența adaptativă practică odată cu lărgirea spațiului de mișcare, favorizată de mersul în patru labe, de târâre și de mersul în premergător sau pe lângă marginea patului. Se ridică în genunchi și în picioare, apoi se așază singur în poziția inițială. Stă în picioare ținut de o mână și poate merge când este ținut de ambele mâini. Se recunoaște și este atras de propria imagine în oglindă. Imitația motrică devine activă (bate din palme, face ”pa”). Reacţionează la comenzile verbale ale adultului (“hai la…”, “sus”, “hopa”), articulează distinct “mama”, “tata” şi le foloseşte în prezenţa părinţilor, denumindu-i și strigându-i. Recunoaște câteva obiecte comune după denumire, arătându-le la cerere. Se joacă adunând cuburi sau jucării mici, punându-le și scoțându-le dintr-o cutie și ascunzând obiecte. Folosește pensa (prinderea lucrurilor mici între degetul mare și arătător) și lovește jucăriile unele de altele. Lalalizează cu multă bucurie în timpul jocului. Calitatea interacțiunilor cu mama în această perioadă are cea mai mare importanță în dezvoltarea copilului, deoarece aceasta este cea care convertește mesajele emoționale în limbaj. Copilul observă și învață în rutina zilnică: mama indică obiectele și le numește, copilul își dezvoltă interesul pentru mediu, repetă și indică la rândul său. Copilul de 9 luni înțelege interdicția ”NU!”.

De la 9 la 12 luni copilul se ridică, merge, stă pe vine și se joacă imitând jucăriile și cărându-le dintr-un loc în altul. Este perioada în care apare teama de străini și se dezvoltă atașamentul copilului față de membrii familiei. Este momentul debutului construirii identității de sine și al schemei obiectului permanent. Întelege care este funcția unui obiect (ex. duce telefonul la ureche). Cunoaște multe denumiri de obiecte, este conștient de cererile sociale și comunică. Imită acțiuni simple demonstrate de adult (face un turn de 2 cuburi, pune un cub într-o cutie). Are contact vizual frecvent cu ceilalți și înțelege comenzi simple. Vine când este chemat, dă jucării sau alte obiecte la cerere și repetă cuvinte sau silabe la cererea adultului. Arată la cerere părțile importante ale corpului și folosește câteva cuvinte pentru a denumi obiecte sau pentru a cere lucruri.

Există diferențe evidente psihoindividuale între copiii până la 12 luni. Nu uitați că fiecare copil se dezvoltă în ritmul propriu. Totuși, dacă aveți incertitudini sau temeri în legătură cu dezvoltarea copilului, vă așteptăm oricând la o evaluare psihologică.

Bibliografie

Albu G. (2002). În căutarea educației autentice. Editura Polirom, Iași

Muntean Ana, (2009). Psihologia Dezvoltării Umane. Editura Polirom, Iași

Șchiopu U., Verza E., (1981). Psihologia vârstelor. Editura Didactică și Pedagogică, București

Gesell, A. (1925). The mental growth of the pre-school child: A psychological outline of normal development from birth to the sixth year, including a system of developmental diagnosis. New York, NY: Macmillan

                   Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

                     Serviciul de Terapie in Sistem Ambulatoriu

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE JOC LA COPIII CU AUTISM

    

     „Poți descoperi mai multe despre o persoană într-o oră de joacă decât într-un an de conversație.”              Platon                                                                                         

      

     Pentru majoritatea copiilor, jocul este un fenomen care apare în mod natural, promovându-le implicarea și învățarea, interacțiunea independentă și incluziunea socială. Jocul este fundamentul în procesul de învățare a formelor de socializare cu ceilalți. De obicei, jocul are loc în mod voluntar, adesea spontan și oferă întăriri și recompense interne.

     Pe de altă parte, jocul copiilor cu tulburare de spectru autist (TSA), se caracterizează prin deficiențe în relațiile sociale, în comunicare și prin modele comportamentale stereotipe, restrictive și repetitive. Acest tip de joc nu include diversitatea, flexibilitatea, creativitatea și poate avea loc fără angajament social. Prin urmare, fără îndrumări specifice, copiii cu TSA sunt mai puțin susceptibili să se angajeze într-un joc adecvat din punct de vedere funcțional. Pentru început, se învață regulile fundamentale ale jocului independent și, în cele din urmă, ale socializării cu alți copii. Iată câteva exemple de niveluri de socializare în cadrul jocului: joc solitar, joc paralel, joc asociativ și joc în cooperare. În acest articol, vom aprofunda jocul solitar, primul pas în dezvoltarea abilităților de joc, la copiii cu autism.

Jocul solitar (independent)

     Ce este jocul solitar?

     Când analizăm nivelurile de socializare în joc, jocul solitar (atunci când un copil se joacă de unul singur) este, de obicei, primul nivel. În jocul solitar copilul manipulează singur obiectele. A învața cum să se joace singur îi permite:

     – independența sporită în timpul liber;

     – dezvoltarea unor comportamente alternative față de angajarea într-un comportament stereotip ( de exemplu: împingerea unei mașini pe o pistă de curse, în loc de scuturarea mașinii în sus și în jos, în fața ochilor lor sau învârtitul roților);

     – comportamente de înlocuire pentru întărirea automată (autostimulare);

     – o modalitate de interacțiune socială cu colegii

     Cum pot pregăti copilul pentru jocul solitar?

  • Manipularea jucăriilor;
  • Manipularea jucăriilor într-un singur pas;
  • Manipularea jucăriilor în doi pași.

     Manipularea jucăriilor

     Scopul manipulării jucăriilor este de a-l învăța pe copil să imite acțiunile cu ajutorul jucăriilor. Aceasta, reprezintă punctul de pornire pentru a învăța copilul funcțiile folosirii obiectelor și de a se juca cu jucăriile într-o manieră funcțională. Abilitățile de imitație sunt elementele de bază ale învățării observaționale și sunt esențiale pentru un joc mai complex, având ca efect îmbunătățirea abilităților de imitație.

     Manipularea jucăriilor într-un singur pas

     Începeți prin a-l învăța pe copil să imite o acțiune, de exemplu, punând o singură piesă de puzzle într-un puzzle, împingând o mașina, punând un cerc pe suport. Nu uitați să oferiți întărire pozitivă atunci când copilul se angajează în activitate. De asemenea, folosiți solicitări adecvate și retrăgeți-le treptat, astfel încât copilul să se angajeze singur în activitate. Mai mult decât atât, învățați-l diferite acțiuni pentru fiecare jucărie, pentru  a-și dezvolta abilitățile de joc, cu jucării diferite (împingerea unei mașini, trecerea mașinii pe sub un pod din LEGO, ciocnirea mașinii cu o altă mașină).

Exemple de idei de manipulare a jucăriilor într-un singur pas: lovirea unui ciocan de jucărie, sărituri cu jucării de plus, pieptănarea părului unei păpuși, rostogolirea unei mingi, lovirea unei tamburine.

     Manipularea jucăriilor în doi pași

     După ce copilul înțelege manipularea jucăriilor într-un singur pas, puteți începe manipularea jucăriilor în doi pași. De exemplu, așezați o păpuță în mașină, apoi împingeți mașina sau așezați o sticluță la gura păpușii, apoi așezați păpușa în pat.

Exemple de idei de manipulare a jucăriilor în doi pași: așezarea sticlei la gura păpușii apoi așezarea păpuții în pat, rostogolirea unei mingi apoi lovirea ei cu piciorul, apăsarea butoanelor telefonului apoi telefonul la ureche, animale de jucărie în mers apoi hrănirea lor, așezarea unei linguri în bol apoi învârtirea lingurii în bol.

     Dificultăți frecvente:

  • Copilul ar putea memora acțiunea, de aceea este important să îl învățați mai multe acțiuni pentru fiecare jucărie
  • Pot apărea comportamente automate de întărire (autostimulare), de exemplu, scuturarea sau mișcarea mâinii, care interferează cu activitatea de joc și aceste comportamente trebuie să fie redirecționate.
  • Copilului s-ar putea să nu îi placă să se joace cu anumite jucării, în ciuda cantității adecvate de întăritori și de îndemnuri. S-ar putea să trebuiască să treceți la jucării care  să îl interesează mai mult.

     Copiii cu autism s-ar putea să nu recunoască indiciile sociale necesare pentru a juca un joc cu colegii lor sau să se joace funcțional cu o jucărie. Învățarea unui copil cu autism cum să se joace independent, poate necesita o planificare mai structurată, pentru ca acesta să dobândească un comportament de joacă adecvat.

       Pentru a învăța copilul cum să se joace independent cu o jucărie nouă, luați în considerare următoarele:

  • Selectați o jucărie care se potrivește cu nivelul lui de îndemânare;
  • Nu vă complicați. Dacă îi este greu copilului, este posibil să nu fie motivat să se joace;
  • Alegeți o jucărie potrivită intereselor copilului;
  • Prezentați un model care să-i arate copilului cum să folosească jucăria în mod corespunzător;
  • Oferiți nivelul de prompt adecvat pentru ca el să aibă succes folosind jucăria (de exemplu, oferiți un prompt cu mâna pentru a pune piesele puzzle-ului împreună). Eliminați promptul  treptat, pe măsură ce copilul se angajează în jocul independent;
  • Nu uitați să recompensați comportamentul de joc al copilului, astfel încât acesta să considere jocul o experiență pozitivă!

               Inițial, mențineți timpul de joacă scurt și prelungiți durata pe măsură ce copilul devine tot mai motivat să se joace. Întotdeauna, opriți timpul de joc independent al copilului într-o notă pozitivă, pentru a încuraja jocurile viitoare. Have fun!

Serviciul de Terapie Comportamentală Intensivă

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Comunicat de presa

Asociatia Crestina de Caritate, Misiune si Ajutor Olanda-Romania „BETANIA” – A.C.C.M.A. BETANIA în parteneriat cu S.C. MIBA Consulting S.R.L. implementează, în perioada 17.08.2020 – 16.08.2023, proiectul „Vointa.Initiativa.Speranta! VIS” – cod SMIS 135716, având ca obiectiv general „Crearea si dezvoltarea unui unui mecanism sustenabil de tranzitie de la sistemul institutionalizat la viata independenta pentru tinerii care care parasesc sau urmeaza sa paraseasca sistemul de protectie speciala, prin furnizarea unui pachet de servicii integrate de sprijin, in vederea integrarii socio-profesionale a acestora”. Rezultatele finale, în urma implementării proiectului sunt următoarele: 144 persoane selectate, participante la activitatile proiectului, 1 centru de informare, evaluare si consiliere, 1 campanie sensibilizare, 1 eveniment diseminare, 1 platforma online. Valoarea totală a proiectului este 4.590.903,40 lei, din care 3.817.515,67 lei valoare eligibilă nerambursabilă din FSE.

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020

Date de contact: Asociatia Crestina de Caritate, Misiune si Ajutor Olanda-Romania „BETANIA” – A.C.C.M.A. BETANIA, România Municipiul Bacău, Str. Nordului nr. 19 Bis, judeţul Bacău, tel. 0234 586 002, e-mail: office@asociatiabetania.ro, website: www. asociatiabetania.ro

Sfatul specialistului: Cum abordăm situațiile de criză în cazul copiilor cu tulburare de spectru autist

De cele mai multe ori interacţiunea şi terapia persoanelor cu autism sunt mult îngreunate sau chiar imposibile din cauza comportamentelor problemă. De aceea, este necesar ca modificarea acestor comportamente, în sensul diminuării şi înlocuirea cu alte comportamente adecvate, să se realizeze încă din preterapie.

Profesioniştii în terapia comportamentală care au efectuat de-a lungul timpului multe cercetări cu copii cu autism au demonstrat că cele mai eficiente tehnici de schimbare a comportamentului sunt cele din terapia comportamentală. Toate comportamentele, fie pozitive sau negative, sunt învăţate din experienţa anumitor evenimente care preced comportamentul respectiv (antecedent) şi care urmează imediat comportamentului (consecinţă).

Copilul cu autism poate manifesta cele mai variate şi ciudate comportamente problemă. Pot fi comportamente-problemă extreme: ţipatul, aruncatul sau spartul obiectelor, muşcatul mâinilor, lovituri, trasul de păr sau forme mai ciudate precum hiperventilaţia sau crizele de apnee (ţinutul respiraţiei). În cadrul comportamentelor problemă sunt incluse și autostimulările, stereotipiile, comportamentele obsesive care deşi nu sunt periculoase creează subiectului un obstacol în dezvoltare, învăţare şi socializare. Copiii cu autism sunt absorbiţi de jocuri autostimulante care îi împiedică să reacţioneze la ceea ce se întâmplă în jurul lor şi la cererile celorlalţi, sau se pot angaja într-o activitate obsesivă din care, dacă sunt întrerupţi, pot declanşa crize de furie.

Comportamente problemă pot fi şi ecolalia (imediată sau intarziată) şi respiraţia greşită; acestea două fiind la rândul lor destul de dificil de controlat.

Atunci când ne confruntăm cu un comportament neadecvat, înainte de a acţiona asupra lui, trebuie să facem analiza funcţională a comportamentului. Este aproape imposibil să intervenim asupra unui comportament-problemă, dacă nu s-a înţeles de ce persoana se comportă astfel.

În multe cazuri comportamentele problemă exercită o funcţie de comunicare pentru subiect. Copilul se folosește de aceste comportamente pentru a comunica ceva celorlalţi, pentru a atinge obiectivele de control asupra comportamentului celorlalţi şi asupra mediului. Nu toate comportamentele problemă se pot interpreta prin această dinamică, dar totuşi considerăm că aceste comportamente problemă sunt funcţionale pentru subiect şi pot fi eliminate în cazul substituirii cu alte comportamente adaptative având aceeaşi valoare funcţională.

Serviciul Centru de zi

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Sfatul specialistului: Depistarea precoce a abaterilor în evoluția limbajului

Fiecare copil este diferit, are propriul ritm de dezvoltare, se manifestă diferit în raport cu alți copii în cadrul aceleiași perioade de dezvoltare. Spre exemplu, un copil poate începe să vorbească la vârsta de 1 an, în timp ce la altul debutul limbajului se poate realiza abia la vârsta de 2 ani. Cu toate acestea, este de așteptat ca între anumite limite de vârstă copilul să realizeze însușirea  anumitor achiziții. Este de așteptat ca pâna la vârsta de 2 ani copilul să utilizeze cuvintele, iar pâna la vârsta de 3 ani, propozițiile.

Așadar, este importantă cunoașterea limitelor de vârstă între care copilul realizează anumite achiziții, în scopul observării la timp a măsurii în care evoluția sa este încetinită, în vederea realizării unei intervenții logopedice.

                     Depistarea precoce și intervenția timpurie (înainte de 5 ani) sunt deosebit de importante în cazul copiilor cu întârziere în apariția sau evoluția limbajului. Pentru aceasta, cunoașterea principalelor repere în evoluția limbajului și a comunicării devine esențială.

          PRINCIPALELE CAUZE ALE ÎNTÂRZIERILOR DE LIMBAJ

• Deficienţele de auz

Un copil învață să vorbească auzind cum vorbesc ceilalți și auzindu-se pe sine vorbind.

• Deficienţele mintale

Unii copii înțeleg mai greu ceea ce se întâmplă în jurul lor. De aceea vor învața mai greu, toate abilitățile lor se vor forma mai dificil, inclusiv cele necesare comunicării.

• Deficienţele neuro-motorii

                    Atât timp cât un copil prezintă o deficiență în coordonarea musculaturii corpului, el va întâmpina  dificultăți si în efectuarea mișcărilor necesare emiterii sunetelor limbii.

• Deficienţele multiple/asociate

Unii copii pot prezenta multiple deficiențe și din această cauză capacitatea lor de a învața și de a înțelege lumea înconjurătoare este serios afectată.

Acesti copii achiziționează limbajul foarte târziu și cu mare dificultate. De cele mai multe ori, ei nu-și pot forma decât cele mai elementare abilități de comunicare..

• Cauze ereditare

Foarte frecvent, în cazurile de întârziere de limbaj, se pot descoperi la efectuarea anamnezei alte rude ale copilului care au prezentat întârziere de limbaj la rândul lor.

• Lipsa stimulării verbale

Deși niciuna dintre cauzele de mai sus nu poate fi incriminată, există foarte mulți copii care prezintă întârziere de limbaj. De cele mai multe ori, la o anamneză mai amănunțită, se poate descoperi faptul că fie copilul a stat mai mult singur, fie a fost abandonat cu televizorul, fie adulții din jurul său au vorbit doar între ei, nu și cu copilul.

FACTORI DE RISC ÎN ÎNTÂRZIEREA DE LIMBAJ

• Nu reacţionează la voce sau sunete până la vârsta de 6-8 săptămâni.

• Doarme mai tot timpul, nu plânge aproape niciodată.

• Surâde rar şi puţin.

• Are infecţii repetate ale urechilor.

• Nu răspunde la chemare, atunci când nu te vede.

• Îţi priveşte cu atenţie buzele atunci când vorbești.

• Vorbeşte fie foarte tare, fie foarte încet.

• Nu manifestă interes faţă de oameni şi obiecte pâna la vârsta de 3-4 luni.

• Nu gângureşte până la vârsta de 10 luni.

• Nu spune “mama” la 18 luni.

• Nu poate denumi obiecte familiare şi persoane la vârsta de 2 ani.

• Nu utilizează în vorbire propoziţii simple până la vârsta de 3 ani.

• Nu poate repeta mici poezii sau cântece la vârsta de 4 ani.

• La 5 ani nu se poate face înţeles de persoane din afara familiei.

• Nu formează propoziţii dezvoltate până la vârsta de 5 ani.

• Nu participă la conversaţiile adulţilor până la vârsta de 6 ani.

Un diagnostic corect și timpuriu realizat conduce la ameliorarea stării copilului și la corectarea respectivei întârzieri/tulburări.

Pentru părinți este foarte important să știe faptul că au posibilitatea să consulte un logoped atunci când apare o dificultate sau o problemă în dezvoltarea limbajului copilului lor.

               Serviciul de Terapie Logopedică

               Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Categorii: Uncategorized · Tags:


O mare multumire pentru:

evw holding