„Autismul în culori!!!”

De curând  am intrat cu emoție într-o lume boemă, cea a Colegiului Național de Artă “George Apostu” din Bacău. De ce Colegiul Național de Artă “George Apostu”? Pentru că ne-am propus ca în cadrul Campaniei « Informează-te, acceptă, susține ! » să realizăm împreună proiectul cu tema “Autismul în culori!”

    Intenția noastră a fost să împărtășim elevilor de clasa a XI-a și a XII-a, respectiv celor trei doamne, cadre didactice, cât mai multe informații despre ceea ce înseamnă autismul.

Întâlnirea a fost una caldă, a devenit interactivă și a debutat cu vizionarea unui filmuleț de impact pentru ceea ce înseamnă conștientizarea autismului. Vă amintim că ziua de 2 Aprilie este declarată Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului.

     Ne bucură faptul că această întâlnire a avut drept rezultat realizarea de către elevii talentați ai acestui liceu a câtorva tablouri a căror tematică este copilul cu autism. Aceste creații vor fi dăruite Centrului Delfinul.

     Felicitări elevilor pentru lucrările realizate cu drag și sensibilitate.

     Mulțumim celor două colective de elevi participanți și, bineînțeles, doamnelor profesoare ce îi ghidează permanent și sperăm ca această secvență de poveste se va repeta și în viitor.

Sfatul specialistului: Întârzierea în dezvoltarea limbajului

Întârzierea în dezvoltarea limbajului este o dificultate funcțională de limbaj care se manifestă prin incapacitatea folosirii limbajului rostit într-un mod adecvat vârstei cronologice. Așa că din dorința de a răspunde nevoilor părinților în privința comunicării și limbajului la copiii cu tulburări de spectru autist, am ales să discutăm despre această problematică în cadrul grupului de suport.

Obiectivul principal al întâlnirii a fost acela de a înțelege faptul că limbajul este cea mai prețioasă achiziție pe care un copil o poate face pe parcursul dezvoltării sale cognitive.

Scopul întâlnirii a fost de a clarifica anumite aspecte legate de vârsta la care se impune o primă evaluare din punct de vedere logopedic și de cum putem stimula dorința de comunicare a copilului, deasemenea s-a discutat și despre diferența dintre limbajul verbal și comunicare și despre importanța lucrului în echipă (terapeut, copil, părinte), pentru ca rezultatele să fie vizibile cât mai curând posibil și de durată.

Mulțumim părinților pentru participare și pentru interesul acordat temei discutate.

Echipa Centrului Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Sfatul specialistului: Tulburările de alimentație

Un copil poate  suferi de tulburare alimentară atunci când are o gamă foarte redusă de alimente pe care dorește să le mănânce. De obicei, copiii cu o astfel de tulburare sunt sub greutatea normală, ca rezultat al faptului că mănâncă puține alimente.

            Selectivitatea la mâncare diferă de la un copil la altul. Unii copii vor mânca mâncare cu anumite texturi, precum mâncare pasată sau mâncare pentru bebeluși. Alții vor evita texturi, precum alimentele umede. Unii copii vor mânca doar alimente sărate ori dulci, iar alții vor mânca doar alimente de o anumită culoare (doar alimente verzi: varză, castravete, broccoli, fasole verde; sau galbene: cartofi, fasole galbenă,etc).

            Deseori, atunci când copiilor li se prezintă alimente noi, vor deveni extrem de supărați și vor refuza să mănânce. Atunci când li se va cere să încerce ceva nou, o vor scuipa, o vor transforma în calus și își vor provoca senzația de vomă. De cele mai multe ori, copiii sunt incapabili să exprime motivul pentru care refuză mâncarea, ceea ce le trezește părinților un semn de întrebare în legătură cu ceea ce se întâmplă. Și totuși, părinții le-au oferit copiilor tort, prăjituri, cipsuri, ori alimente asemănătoare ce sunt pe placul tuturor copiilor. Astfel, este extrem de frustrant faptul că cina devine cel mai îngrozitor moment al zilei, în loc să fie unul plăcut, în familie.

            Există o strânsă legătură între autism și tulburarea de integrare senzorială. Apraxia, o tulburare de vorbire, poate determina un copil să fie selectiv la mâncare, iar mișcarea mâncării prin gură, devine o mare provocare pentru el.

Diversificarea alimentației se face prin mai mulți pași:

Pasul 1: Permiteți copilului să se joace cu mâncarea – cu alimentele pe care nu vrea să le mănânce, fără să îi cereți să le mănânce.

Dacă unui copil nu îi place mâncarea solidă, vă puteți juca cu cerealele, răsturnându-le din cești în boluri, puteți lipi covrigei pe hârtie, diverse forme de paste sau introduceți alimentul într-o mașină.

Rămâneți la pasul 1 atât timp cât este necesar și fiți amuzanți, orice ar fi!!!!

Targetul este să creați o asociere pozitivă a copilului cu mâncarea.

Pasul 2: Cereți copilului să atingă cu buzele  mâncarea

De-a lungul acestui pas, targetul este următorul: copilul atinge mâncarea cu buzele dar nu va trebui să o mănânce.

Recompensați foarte puternic comportamentul cerut!

Pasul 3: Cereți copilului să atingă cu limba  mâncarea

Recompensa trebuie sa fie puternică, imediat ce copilul manifestă comportamentul target. Când copilul face asta fără nici un efort, treceți la pasul 4.

Pasul 4: Cereti copilului să bage mâncarea în gură dar permiteți-i să o scuipe

Prima dată, cereți copilului să bage mâncarea în gură. Pentru mulți copii, acesta va fi pasul cel mai dificil. Pregătiți recompensa cea mai motivantă, mai ales când copilul face asta pentru prima dată. Acesta este și cel mai dificil pas pentru părinți, deoarece vor fi nevoiți să permită copilului să scuipe mâncarea. Copiii, știind că pot să o scuipe, vor fi mai motivați să o încerce.

Pasul 5: Cereți copilului să mănânce mâncarea

După parcurgerea celor 4 pași, copiii sunt gata să mănânce mâncarea.

Permiteți copilului să mănânce un pic din mâncarea sa preferată, de fiecare dată când mănâncă alimentul nou.

Puteți folosi un sistem de tokeni. La fiecare înghițitură, câștigă un token (la 5 tokeni poate urmări un video cu desenul animat preferat, sau să se joace cu o jucărie preferată).

Cheia este să îi determinați pe copii să încerce alimente noi!

Serviciul Centrul de zi – Grupa Ursuleților

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Sfatul specialistului: Grup de suport pentru părinți – “Tehnici de stimulare senzorială”

De la naștere până în copilăria timpurie, copiii își folosesc simțurile pentru a explora și a încerca să înțeleagă lumea din jurul lor. Ei fac acest lucru prin atingere, degustare, miros, văz, mișcare și auz. Stimularea simțurilor stă, așadar, la baza cunoașterii, și de aceea am ales ca astăzi să vorbim, în cadrul grupului de suport, despre tulburările senzoriale la copiii cu tulburare de spectru autist.

Obiectivul principal al temei a fost cel de a le prezenta părinților tehnici și metode de stimulare senzorială și mai ales a-i face să înțeleagă cât este de importantă interacțiunea copilului, prin intermediul tuturor simțurilor,  pentru a se putea adapta mai ușor la mediul înconjurător.

Enumerând posibilele tulburări senzoriale ale simțurilor (tactil, proprioceptiv, auditiv, vizual, gustativ, vestibular, olfactiv ), părinții au reușit să identifice, singuri, deficitele de natură senzorială cu care se confruntă copiii lor.

Comportamentele de autostimulare pot fi diminuate, prin înlocuirea lor cu unele adecvate, acceptate social, și astfel părinților li s-au oferit următoarele exemple:

  • stimularea gustativă – copilul simte nevoia să roadă sau să lingă obiectele din jurul său. Copilul trebuie ajutat să ajungă în punctul în care va cere voie independent să își satisfacă această nevoie, folosind alternative precum: aparate de masaj, periuța electrică, jucării de cauciuc, alimente, etc.
  • stimularea  olfactivă – copilul miroase obiectele, prezintă sensibilități la anumite mirosuri, etc. Se intervine prin urmărirea antecedentelor, ce anume declanșează aceste comportamente? Una dintre metodele pe care  putem să le folosim este aceea de a oferi copilului sticluțe cu diverse esențe sau arome, ajutându-l să le identifice proveniența. Dacă un copil  este non-verbal, dacă această stimulare apare des, metoda poate fi folosită pentru început ca și recompensă, încercând înlocuirea obiectelor cu lucruri care se pot mirosi în mod normal (esențe, parfumuri, flori, etc.).
  • stimularea tactilă – dorința de a explora diverse texturi – îi oferim copilului posibilitatea de a atinge diverse texturi (bureței de vase, orez, lână, vată, etc.), folosind-o drept recompensă sau joc în învățarea incidentală.
  • stimularea auditivă – atunci când copilul refuză să asculte muzică, încercăm să micșorăm volumul și să lăsăm un aparat pornit pe fundal în timp ce desfășurăm unele activități. Treptat,  mărim volumul și dacă observăm că acesta își acoperă urechile sau devine agitat, îi explicăm că vom da muzica mai încet după un anumit număr de secunde (stabilite în funcție de toleranță copilului).

Oricare ar fi tehnica folosită, ea trebuie adaptată nevoilor copiilor și sensibilităților senzoriale pe care aceștia le au.

Nu trebuie uitat faptul că rolul terapiei de integrare senzorială este acela de a-l ajuta pe copil să înțeleagă stimulii pe care îi primește din exterior și să reacționeze potrivit fiecăruia. Cu ajutorul unei intervenții specializate, solicitată timpuriu, va reuși să interacționeze cu acești stimuli, fiind învățat să o facă în felul său.

Ca de fiecare dată, interacțiunea cu părinții a fost una agreabilă și le mulțumim pentru timpul petrecut împreună cu noi.

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău

Sfatul specialistului: Importanța jocului în terapia logopedică

Jocul este principalul mod al copilului de a cuceri lumea.

            Jocul este cea mai importantă activitate a copilului, din momentul în care se naște și până în momentul în care ajunge la vârsta maturității. Mai mult decât atât, jocul este mișcare, explorare, comunicare, socializare, observație și imitație, exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales, plăcere. Esența jocului este reflectarea și transformarea, pe plan imaginar, a realității înconjurătoare. Jocul nu este numai o simplă distracție, ci, prin joc, copilul descoperă și lumea și viața într-un mod accesibil și atractiv, o cercetează, o prelucrează și o transformă în învățare, în experiență personală. De aceea, în timpul jocului, copilul desfășoară o variată activitate de cunoaștere.

În cabinet, în cadrul terapiei, jocul îmbracă adesea o formă de educație, o modalitate  terapeutică, având astfel o varietate de semnificații de natură constructivă.

Jocul antrenează  intens copilul în stimularea și exercitarea vorbirii în direcția propusă, fără ca el să conștientizeze acest efort. Astfel, prin intermediul jocului, se fixează și se activează vocabularul copiilor, se îmbogățește pronunția,  se formează noțiuni, se însușesc construcții gramaticale.

Ținând cont de dezvoltarea personalității copilului, evoluția jocului trebuie să respecte posibilitățile psiho-fizice ale copiilor în funcție de vârsta acestora.

            Atunci când  vine vorba de terapia logopedică, în cazul unei categorii de copii cu abilități mai puțin dezvoltate – tulburări de învățare, întârziere în dezvoltarea limbajului, adesea asociate unor diagnostice mai ample, alături de stabilirea unui program de intervenție ce vizează stabilirea unor obiective privind dezvoltarea, recuperarea – terapiile necesită o doză dinamică, interactivă. Această dinamică este dată de joc– prin care copilul devine participant activ.

În cadrul terapiei, prin intemediul jocului, între terapeut și copil se stabilește o relație benefică, uneori cu efect miraculos, caracterul ludic conferindu-i copilului încredere și un anumit confort.

În cabinet copilul nu este un simplu executant, el este încurajat să aleagă activitățile/ jocurile, să-și  argumenteze alegerile, să preia rolul de conducător al jocului, să prezinte instrucțiunile, astfel încât copilul să nu aibă senzația de presiune, percepută în procesul de învățare din cadrul școlii.

Terapeutul creează un climat afectiv, propice ameliorării, recuperării, dezvoltării abilităților copiilor cu care lucrează,  prin descrierea sugestivă a jocurilor, prin flexibilitate, spontaneitate, umor, utilizarea conștientă a gesturilor, a mimicii și a vocii. Pe lângă exercițiile/ jocurile mai dificile care dezvoltă o anumită abilitate subdezvoltată, terapeutul include și activități/ jocuri simple care să ofere satisfacția succesului copilului.

În afara cabinetului, în familie, este foarte recomandată utilizarea jocului, chiar dacă timpul este limitat. Se cuvine ca părinții  să ia în considerare faptul că există jocuri ce pot fi jucate și în timp ce conduc mașina, gătesc, calcă sau sunt în drum spre grădiniță/ școală.

Jocul încurajează copilul să experimenteze sunete, cuvinte și expresii. Aceasta este o stare naturală, prin care ei învață reguli sociale și înțeleg modul altora de a comunica.

În timpul jocului, copilul învață să repete, să vorbească cu rândul, să răspundă la solicitări, etc Aceste jocuri pot fi utile în a-i ajuta să înțeleagă cum să asculte, să privească, să imite, și să învețe cum să comunice.

Jocul în terapia logopedică ajută copilul să depășească anumite bariere psihologice, legate de comunicare, cum ar fi jena propriului bagaj de cuvinte sau a defectului de articulație, îi oferă sprijin, oferindu-i mai multe posibilități de expresie: mimico/gestual, plastic, etc, dezvoltă creativitatea, personalitatea și îmbină stiluri diferite de învățare.

Există nenumărate forme de joc, printre care amintim :

1. Jocuri de creație (care urmăresc dezvoltarea imaginației, creativității, simțului estetic, gândirii logice). De exemplu jocurile de construcții, desenul, modelajul, bricolajul, jocurile de rol („de-a cumpărătorul și vânzătorul”).

2. Jocuri de mișcare (care urmăresc dezvoltarea musculaturii și motricității copilului, a echilibrului său, coordonarea mișcărilor, dezvoltarea abilităților manuale și disciplinarea copilului). Dansul și cântecele însoțite de mișcări sunt excelente jocuri de mișcare.

3. Jocuri didactice (care urmăresc dezvoltarea intelectuală a copilului: dezvoltarea vorbirii, a vocabularului, însușirea noțiunilor de gramatică, matematică, dezvoltarea spiritului de observație, cunoașterea naturii, etc).

Ca exemplu, adesea în terapie sunt folosite jocurile-concursuri/ jocurile de rol, în care sunt implicate personajele preferate ale copiilor, aceștia fiind fascinați de universul cu totul minunat, în care au pătruns, prin intermediul jocului, fiind astfel ușurat procesul de achiziție a informațiilor, fără ca ei să conștientizeze acest efort.

Un alt aspect deosebit de important în cadrul terapiei este crearea unui cadru de poveste, acesta fiind un element esențial care, în foarte multe cazuri, dă roade în procesul de învățare.

Exemplu de joc sub formă de poveste:  Drumul spre Ținutul Împărăției cuvintelor.

Ne imaginăm că suntem în drum spre Ținutul Împărăției cuvintelor, unde este împărat Gură de aur. El ne lasă să intrăm în castelul lui numai dacă îndeplinim câteva porunci. La final copilul primește ca recompensă un bilet de intrare în împărăție.

De reținut :

  • Jucați- vă cât mai mult cu copilul dumneavoastră;
  • Fiți foarte atenți la activitățile preferate ale copilului;
  • Nu uitați să creați povestea ce poate avea efecte miraculoase asupra procesului de învățare al copilului;
  • Jocul trebuie să fie o activitate plăcută;
  • Jocul trebuie să se adreseze nivelului actual al copilului;
  • Este nevoie de multă creativitate și imaginație pentru a evita plafonarea și refuzul copilului de a rămâne deschis, în procesul de învățare.

Serviciul de Terapie Lgopedică

Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Bacău



Parteneri

www.mamica.ro

NRCC