Centrul Lalelelor

 

Imi aduc aminte cum păşeam mărunt în aceea colosală clădire, a cărei pereţi mai că se prăbuşeau asupra mea asemenea unor plăci de domino. Înaintam timorat spre clasa a IX- a B, iar figurile statuare, amplasate pe culoarele liceului, parca-mi spuneau: „Las’  că – ţi venim noi de hac!”. Inspiram..expiram..imi simţeam inima bătând în tot corpul.

Cobor rapid scările. Aceleaşi figuri statuare parca imi spun: „Fugi! fugi!că o să întărzii!” Tare aş vrea să nu aibă dreptate. Am pregătire la chimie şi o să ajung târziu!Ufff!! Ce rău imi pare!

Nu cred că v-am spus…Eu sunt Mihai. Sunt în clasa a XII- a la acest minunat colegiu, Colegiul Economic „Ion Ghica” , şi mă pregătesc pentru susţinerea Examenului de Bacalaureat. Emoţii?!..NUUU!..Doar că îmi tremură picioarele din când în când de neliniste… Mai bine mă gândesc la tema pentru pregătire şi cum o sa – i explic doamei Stela Onica faptul că am întârziat, şi cum de încă mă împotmolesc la calcularea concentraţiei ionilor HO¯ al unei soluţii apoase al carei ph=9?!  Ştiţi, doamna Stela Onica este un om cu adevarat remarcabil! La fel şi domnul Adrian Mihai Cozma. Sunt alături de mine în aceste momente foarte importante pregatindu-mă, binevol, pentru obţinerea unor note cât mai mari la cel mai important examen din viaţa mea de elev. Nota de la BAC are o pondere importantă în media de admitere la facultate, de aceea, acest ajutor oferit de doamna Stela şi domnul Adrian reprezintă un pilon de susţinere în construirea vieţii mele de adult, în alegerea unei cariere, în conturarea personalităţii şi formarea mea ca om.

Dacă ar fi să ne îndreptăm privirea asupra contextului moral contemporan, aceasta simplă privire ne aşează în faţa unei realităţi marcată de profunde dileme morale.

Iar atunci când spun „realitate marcată de profunde dileme morale” mă refer prin excelenţă la lipsa altruismului. În accepţiunea mea, altruismul presupune renunţarea voită la o serie de bunuri sau plăceri pentru dobândirea altor satisfacţii care ţin de realizarea unor idealuri înalte. Iar dacă ar fi să descriu o persoana altruistă, aş prezenta-o ca o persoana animata de dorinţa de a realiza ceva folositor pentru cei din jur, de a-i ajuta la nevoie, ce nu aşteaptă cerinţe şi rugăminţi pentru a-şi oferi ajutorul; nu-şi face calcule meschine şi nu-şi trâmbiţează faptele. Altruistul împarte oamenilor cunoştinţele sale, experienţă, sfaturi, cuvinte şi fapte.

Am dreptate sau nu?! Acum o luna şi eu aş fi zis ca “da!” cu foarte multă convingere chiar. Ceea ce m-a determinat să-mi pun la îndoială raţionamentul a fost tocmai ajutorul primit din partea celor doi profesori, domnul Adrian Mihai Cozma şi doamna Stela Onica. Dovada lor concretă de altruism îmi dă speranţa că această societate nu este încă pierdută, că adevăraţii oameni, deşi sunt rari, ei există!

Închei aceste reflexii printr-un citat, care este mai mult decat sugestiv:
“Each small candle Lights a corner of the dark…”

 

Însoţiţi de personalul Centrului, într-o zi nu prea însorită de marţi, copiii au pornit hotărîţi pentru a petrece o zi pe cinste. Nu au fost intimidaţi nici de norii ”plumburii” ce pluteau alene pe cer, nici de vântul care mai că ar fi vrut să-i păcălească, ci s-au lăsat purtaţi doar de magia jocului ce îi ademenea. Gândul le zburda la meciul de fotbal ce se va desfăşura, sau poate la jocul de tenis..sau cel de badminton…nici ei nu ştiau exact la care..le-ar fi încercat pe toate deodată. Aşa s-a şi întâmplat!

Nici nu am ajuns bine pe pajiştea unde avea să poposim, că dragii noştri copilaşi au şi pornit jocul. Nu stim cum s-a făcut, dar fiecare şi-a intrat repede în rol, fie ca tennis player experimentat, fie ca golgeter ”guraliv’ sau începător în ale badmintonului. Nouă nu ne-a rămas decât să ne bucuram şi să ne implicăm, mai ales că jocul este cea mai importantă formă de activitate a copilului. Nu le mărturisim asta, dar ştim că jocul este esenţial în clădirea relaţiei adult – copil, în inţelegerea şi apropierea de el, în câstigarea încrederii reciproce. Jocul devine astfel un pilon de bază în disciplinarea eficientă a copilului. Jocul este o formă de manifestare întâlnită la copii, indiferent de rasă, apartenenţă etnică, civilizaţie, cultură, din cele mai vechi timpuri şi satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitatea a copilului generată de trebuinţele, dorinţele şi tendinţele specifice vârstei lui.

Bineînţeles că, după atâta activitate, se simţea nevoia unei mese copioase. Copiii s-au strâns în jurul focului, aşteptând cu nerăbdare grătarul. Momentul dulce al zilei a fost reprezentat de menţiunea prichindelului nostru care, la sfârşitul mesei, a întrebat: ”La grătar am fost, dar la iarbă verde cand mergem?!”

Această ieşire în aer liber s-a încheiat cu un mare meci de fotbal, la care am participat cu mic cu mare, cu pricepuţi şi cu mai puţin pricepuţi.

Copiii s-au simţit minunat în natură, iar această activitate le-a stârnit interesul şi curiozitatea; le-a solicitat imaginaţia, inventivitatea, gândirea, iniţiativa; le-a consumat energia prin mişcare şi nu în ultimul rând a fost o activitate realizată cu foarte mare plăcere.

Asa cum se intampla de fiecare data in familia noastra mica din Centrul Lalelelor cand unul dintre copii paseste peste pragul unui nou an din viata lui, noi, ceilalti, suntem alaturi de el. In luna aceasta, am avut bucuria de a serba ziua de nastere a doi dintre cei douazeci de copii ai familiei noastre. Astfel, ne-am gandit sa le facem tuturor surpriza de a organiza un bal mascat.

Cu incantare si bucurie la aflarea acestei vesti, copiii au inceput sa isi confectioneze costumasele, asteptand cu nerabdare “marele eveniment”, care avea sa se desfasoare vineri, 6 ianuarie 2009. Fiecare copil a avut dorinta de a interpreta, atat prin costumatie cat si prin prezenta de spirit, personajul favorit, apartinand subiectelor din desene animate si povesti. Au avut trei zile pentru a-si putea pune in practica ideile. In tot acest timp, colaborand cu personalul centrului, au reusit sa-si creeze propriile costume, care mai de care mai ingenioase: colorand, decupand, lipind si reinventand rolurile unor piese de imbracaminte. Nu a fost usor!! Aceste creatii i-au incurajat pe unii dintre copii in a-si exprima talentul de artist in body painting si calitatile de maestru in croitorie.

Cu satisfactia prezentarii creatiilor proprii, copiii au participat la consursul “Cea mai ingenioasa costumatie”. In urma acestui concurs, copiii au primit pentru munca lor: premii, aprecieri si aplauze ale celor prezenti.

Festivitatea a adus bucurie in sufletele copiilor si a fost un prilej de a relationa unii cu ceilalti, de a le antrena imaginatia, de a le descoperi talente ascunse, de a le dezvolta simtul creativ si de a le stimula simtul competitiv si cel al lucrului in echipa.

Festivitatea a continuat cu o megapetrecere la care s-au servit torturile celor doi sarbatoriti, s-a cantat “La multi ani!”, s-au inmanat cadouri, si s-a dansat. Aceste momente de neuitat au fost imortalizate in cateva fotografii, pe care dorim sa vi le impartasim.