In abordarea tulburarilor din spectrul autist au fost propuse de-a lungul timpului nenumarate metode de interventie si tratamente, cele mai multe dintre ele, insa, lipsite de eficienta sau chiar daunatoare. Exista numeroase tratamente pretinse ca eficiente prin marturii sau opinii personale, pareri sau speculatii. Singura modalitate de a elimina iluziile, afirmatiile false este de a supune tratamentele unei atente evaluari stiintifice prin:

- Testarea directa, sistematica a ipotezelor folosind instrumente specifice de masurare, experimentare si analiza logica.
- Verificarea independenta si publica a fenomenelor.
- Masuratori obiective si directe.
- Studii controlate (experimentale) care sa determine daca tratamentul este eficient (studiile descriptive si semi-experimentale nu conduc la asemenea concluzii).

ABA – Analiza comportamentala aplicata
ABA reprezinta folosirea metodelor analitice comportamentale si a constatarilor cercetarii asupra comportamentului uman pentru a schimba in mod semnificativ comportamente importante din punct de vedere social. ABA ofera un cadru stiintific in baza caruia putem explica/intelege comportamentele umane, ce anume le declanseaza si cum le putem creste sau reduce frecventa si intensitatea. ABA este, deci, o stiinta aplicata.
Singura directie de abordare sprijinita prin dovezi stiintifice substantiale este Analiza Comportamentala Aplicata (ABA).
ABA nu este o metoda de predare, nu este asociata exclusiv cu “tratamentele” pentru autism si nici nu este caracterizata de instruire individuala, intensitatea tratamentului ori de varsta individului.

Autismul este unul din multele domenii in care se recurge la ABA. Principiile si metodele ABA au fost folosite inca din anii ’60 pentru a forma o gama larga de abilitati importante si pentru a reduce comportamentele problematice. ABA il ajuta pe fiecare copil sa dezvolte abilitati care ii vor permite sa traiasca independent, in masura in care este posibil (individualizat pe copil). Abilitatile ce trebuiesc intarite si comportamentele problematice ce trebuiesc reduse sunt stabilite in evaluarea initiala complexa si detaliata. Abilitatile sunt clar definite si enumerate pentru toate ariile principale (comunicare, social, autoservire, fizic, joc si imp liber, academic etc), detaliate in componente mici si secventializate in ordinea dezvoltarii (de la simplu la complex).

Numeroase metode validate stiintific sunt combinate in pachete complete, fundamentate pe principiile ABA, dar foarte individualizate pentru fiecare copil, pentru a preda abilitati sau a aborda comportamentele problematice:

• Instruirea pe Unitatea de Baza in Invatare (DTT)
• Invatarea contextuala
• Analiza sarcinii si inlantuire
• Inserarea sarcinilor de lectie printre alte activitati etc.

Se pune un puternic accent pe placerea de a invata si pe angajarea copilului in interactiuni sociale pozitive. Procedurile pentru modificarea comportamentelor sunt clar definite si individualizate (instructiuni necesare, tipuri de ajutor si cum sa fie estompate, consolidare/intaritori).

DTT – Discrete Trial Training
DTT reprezinta o metoda specifica de predare utilizata pentru a maximiza invatarea. Reprezinta o tehnica sau un process de predare folosit pentru a dezvolta numeroase abilitati – cognitive, de comunicare, sociale, de joc, de autonomie personala. Strategia de predare implica:

• Descompunerea abilitatilor in parti/unitati mici
• Predarea fiecarei parti/unitati in mod intensiv pana cand este insusita complet
• Predare concentrata si numeroase repetitii
• Amorsarea (promptarea) raspunsului corect si diminuarea treptata a promptului
• Folosirea tehnicilor de intarire/recompensare

Fiecare sesiune de predare implica probe distincte repetate (unitati de invatare, secvente comportamentale distincte), fiecare proba avand 3 elemente:
SD ———–R ————–C

1. SD – stimulul distinctiv (cerinta, comanda)
2. R – raspunsul
3. C – consecinta (feed-back-ul)

1.SD-ul -reprezinta cerinta pe care o adresam copilului,o indicatie sau un comportament care poate fi un stimul pentru producerea raspunsului asteptat; poate fi verbal sau nonverbal (Fa asa!, Bate din palme!, Potriveste!, Ce vrei?, Ce este?, un gest, un obiect prezentat, etc.).
Reguli:
-sa se distinga de alti stimuli care se produc in acel moment in mediu (sa fie evident);
-eliminati zgomotul in exces, facand stimulul concis; folositi numai cele mai importante cuvinte;
-initial sa fie rostit pe un ton ferm si putin mai tare decat modul obisnuit de vorbire;
-sa fie clar si cat mai scurt posibil;
-sa fie folosit in mod constant (acelasi pana in momentul generalizarii);
-nu repetati SD-ul inainte de a fi primit un raspuns, urmat de o consecinta (toate probele trebuie sa fie incheiate).

2. RASPUNSUL – este comportamentul in care se angajeaza copilul dupa prezentarea SD-ului.
Exista trei tipuri de raspuns:
-raspuns corect – copilul da raspunsul asteptat in 5-7 secunde dupa SD;
-raspuns gresit – copilul se angajeaza intr-un comportament alternant dupa ce SD-ul a fost prezentat;
-non-raspuns – copilul nu raspunde in 5-7 secunde dupa SD;

3. CONSECINTA – reprezinta feed-back-ul pe care il primeste copilul ca urmare a raspunsului, ceea ce face terapeutul dupa raspunsul copilului.Consecinta trebuie sa intareasca raspunsurile pozitive, crescand probabilitatea reaparitiei acestora.
Recompensele vor creste frecventa comportamentului dorit. Acestea pot fi materiale (alimente, jucarii, activitati preferate) sau sociale (laude, imbratisare, sarut etc.). Este indicat ca recompensa materiala sa fie asociata cu intarire verbala (Bravo!, Foarte bine!, etc.) astfel acestea vor capata in timp valoare de recompensa.
Reguli:
-orice raspuns trebuie sa aiba o consecinta;
-recompensele materiale trebuie sa fie variate, in functie de criteriile dinainte stabilite pentru program;
-recompensa trebuie oferita imediat dupa raspuns (pentru a fi siguri ca intaresc raspunsul si nu alt comportament produs in acel interval de timp);
-recompensele folosite in program nu trebuie sa fie disponibile cu alte ocazii;
-evitati saturatia, prin folosirea unor cantitati mai mici de recompense si prin varierea acestora;
-rezervati cantitati mai mari sau recompense mai puternice pentru raspunsuri independente sau de inalta calitate si oferiti cantitati mici sau recompense mai slabe pentru raspunsuri promptate (nu este valabil si pentru predare);
-recompensele trebuie sa poata fi administrate cu usurinta si consumate rapid;
-consecinta unui raspuns negativ sau a lipsei raspunsului trebuie sa fie indepartarea recompensei, insotita de o mimica adecvata;
-intarirea verbala trebuie facuta pe o tonalitate exclamativa, insotita de o mimica adecvata; aceasta intarire trebuie, de asemenea, variata, pentru a preveni rutina si previzibilul care ii mai scad din valoare;
Intervalul dintre probe trebuie sa fie de cateva secunde.In acest interval stimulii trebuie indepartati de pe masa.
Pauzele se stabilesc in functie de nivelul la care este copilul, de durata lectiei si de starea in care se afla copilul.
Pauzele trebuie sa fie distractive/placute pentru copil. Nu dam pauza dupa un raspuns negativ sau in timpul unor comportamente inadecvate. Trebuie sa incheiem intotdeauna in maniera pozitiva.
Inceputul si sfarsitul lectiei trebuiesc marcate foarte clar prin cuvinte sau cantecele. De asemenea, si pauzele. Putem folosi cuvinte ca: lucram, la lectie, gata, pauza, ne jucam, am terminat, etc.

PROMPTUL
Promptul este un stimul suplimentar care faciliteaza raspunsul copilului; este ajutorul pe care il primeste copilul pentru a da raspunsul corect. Diminuarea promptarii este unul dintre principiile care stau la baza programului si consta in reducerea sistematica a intensitatii promptului.

P.E.C.S. – Picture Exchange Communication System
Metoda PECS a fost dezvoltata in 1985 ca o metoda unica alternativa si augmentativa ce ii invata pe copiii si adultii cu autism dar si cu alte deficiente de comunicare sa initieze comportamentul de comunicare. Protocolul de predare este bazat pe principiile conditionarii operante (B.F.Skinner) astfel incat comportamente operante, functionale, verbale sunt invatate sistematic, folosind strategii de prompting si intarire ce vor duce la insusirea unui comportament de comunicare independent. Nu sunt folosite prompturi verbale, acest lucru conducand la initiativa imediata si la evitarea dependentei de prompt. PECS este o metoda in special eficienta daca este asociata cu elemente ale analizei comportamentale.

Metoda invata discriminarea diferitor simboluri si apoi gruparea acestora in propozitii simple. In fazele avansate, copiii sunt invatati sa comenteze mediul si sa raspunda intrebarilor directe. Prorocolul de predare este structurat pe mai multe faze:

• Copilul este invatat sa initieze comunicarea realizand un schimb fizic al unei singure imagini pentru un item preferat.
• Copilul este invatat sa caute activ imaginile si sa caute partenerul de comunicare/ instructorul pentru a formula cererea.
• Copilul este invatat sa discrimineze imaginile si sa aleaga imaginea reprezentand itemul dorit.
• Copilul este invatat sa formuleze propozitii simple in forma “eu vreau______”.
• Copilul invata sa raspunda la intrebarea “ce vrei?”.
• Copilul invata sa comenteze mediul, in mod spontan si ca raspuns la intrebari.
• Imbogatirea vocabularului – copilul invata sa foloseasca in cererile sale atribute cum ar fi: culori, forme, marimi.

Mituri si interpretari gresite asupra PECS:

• Daca folosim imagini, folosim PECS – PECS foloseste imagini insa este un protocol specific de predare a utilizarii expresive a imaginilor pentru comunicarea dorintelor si a nevoilor si pentru a face comentarii asupra mediului. PECS combina cunostinte si principii din analiza comportamentala aplicata si din psihopatologia comunicarii si limbajului pentru a realiza o metoda eficienta de predare a comunicarii functionale.
• Daca folosim un orar cu imagini, folosim PECS – PECS este un sistem de comunicare expresiva. Orarele cu imagini vizeaza aspectul receptiv al comunicarii.
• PECS este doar pentru cei care nu vorbesc – PECS ofera un sistem functional de comunicare foarte eficient pentru cei care nu vorbesc, insa poate preda abilitati importante si celor care au limbaj verbal. Protocolul PECS invata copilul sa initieze un comportament de comunicare. PECS il invata sa initieze abordarea si contactul social, comunicarea spontana si initiative in comunicare. PECS reprezinta un sistem alternativ de comunicare pentru copiii nonverbali si un sistem augmentativ pentru cei verbali
• PECS doar ii invata pe copii sa formuleze cereri – Cererea este prima abilitate invatata prin PECS, dar fazele finale se concentreaza pe invatarea copilului sa comenteze mediul (eu vad….., eu aud….)
• Daca foloseste PECS, copilul nu va vorbi – Ca in cazul oricarui sistem alternativ de comunicare, folosirea PECS va creste posibilitatea ca persoana sa devina verbala, lucru dovedit prin studii stiintifice, clinice, controlate. Chiar daca copilul nu va putea dezvolta un limbaj verbal, PECS ii va oferi un un mijloc eficient de comunicare cu cei din jur.