Dreptul la educaţie
Autismul este o realitate prezentă peste tot în jurul nostru, realitate care se impune a fi tratată şi interpretată cu maximum de interes şi seriozitate, sub toate aspectele. Desigur, în ultima vreme se mediatizează din ce în ce mai mult amploarea îngrijorătoare pe care incidenţa cazurilor a luat-o. Se organizează conferinţe, congrese naţionale şi internaţionale, workshop-uri. Însă aplicaţiile practice ale demersurilor teoretice întârzie să fie implementate. Se înfiinţează centre de recuperare, asociaţii care să reprezinte interesele copiilor cu autism, însa drepturile acestor copii continuă să fie, în mare parte, ignorate.
Copilul cu autism beneficiază de aceleaşi drepturi ca orice alt copil, unul dintre acestea fiind dreptul de a accede în învăţământul de masă. În ciuda anumitor eforturi realizate de unele instituţii, copiii cu autism sunt şi în prezent nevoiţi să facă faţă discriminării în ceea ce priveşte accesul la învăţământul de masă, lovindu-se de indiferenţă sau reticenţă. Integrarea copilului cu autism în învăţământul de masă constituie o necesitate ce urmăreşte recuperarea şi valorificarea la maximum a abilităţilor copilului, pentru însuşirea unor comportamente adecvate, funcţionale, care să îi permită adaptarea la situaţiile cotidiene cu minimum de ajutor. Referindu-ne la conţinutul şi principiile educaţiei integrate, să menţionăm că integrarea în învăţământul de masă a copilului autist se constituie din procedee psihopedagogice al căror scop este de a facilita accesul la educaţie şi dezvoltarea psiho-socială adecvată a acestor copii. Însă, între principii şi realitatea practică există diferenţe semnificative, care ar trebui să ridice semne de întrebare în rândul comunităţii cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale acestor copii.
Constatarea de către pedagog a unui slab randament şcolar, asociat cu comportamente “specifice” (agitaţie, deficit de atenţie, comportamente stereotipe) îi determină, de cele mai multe, ori să “respingă” un astfel de copil din colectivul clasei. Slaba informare cu privire la simptomatologia tulburărilor din spectrul autist, alături de lipsa de interes şi dorinţa slabă de implicare a cadrelor didactice constituie principalul obstacol în integrarea şcolară a copiilor cu autism.
Faptul că principalele eforturi s-au concentrat asupra intervenţiei timpurii, a făcut multe în ceea ce priveşte creşterea calităţii vieţii persoanelor cu autism. Însă eforturile nu ar trebui să se oprească aici. Aceşti copii vor creşte, iar abilităţile deprinse în programele terapeutice timpurii vor trebui să dezvolte comportamente funcţionale în situaţii concrete, complexe. Alături de această realitate “terapeutică” nu trebuie să uităm drepturile fundamentale ale acestor copii.
Copilul cu autism are dreptul să acceadă în învăţământul de masă!
Copilul cu autism are dreptul la educaţie!
Bogdan Lepădatu
Psiholog
