Înainte de a păşi în lumea lor, ştiam doar că sunt nişte copii ca şi mine, pe care însă viaţa i-a supus la încercări mult mai grele. Înscriindu-mă ca voluntar, am devenit, împreună cu colegele mele, parte din povestea lor, dăruind un zâmbet unor suflete care au mare nevoie de asta, şi primind în schimb adevărate lecţii de viaţă. Sentimentul care m-a încercat încă din prima clipă în care i-am cunoscut a fost unul dureros, pentru că am înţeles că zâmbetul meu este mult mai trist decât al lor… Ei, încercaţi de soartă, au totuşi puterea să zâmbească sincer şi să te prindă de mână nevinovat, fără a se gândi cine eşti, de ce ai venit acolo, care este culoarea pielii tale sau cât de scumpe sunt hainele pe care le porţi. M-am întrebat atunci de ce… De ce ei au atâta putere în priviri, atâta curaj să lupte cu durerea, iar noi, deşi avem parte de atât de multe lucruri care pentru ei reprezinta un vis, suntem atât de nefericiţi şi ne lovim de lucruri mărunte. Fericirea lor sinceră, reală, a fost prima lecţie de viaţă pe care am primit-o în acea zi pe care nu o voi uita vreodată.
Când am dat mâna cu ei, am simţit o uşoară teamă, venită din dorinţa de a nu-i speria, de a nu le face rău neintenţionat. Mi-am dat seama imediat că sentimentele mele nu-şi aveau locul…era necesar doar să fiu atentă, dar cu cât mă voi purta mai firesc, cu atât voi ajunge mai aproape de ei. Apoi, în scurt timp, nu mai eram un străin pentru ei, pentru că au devenit parte din lumea mea, dăruindu-mi modelul cel mai pur de prietenie şi frumuseţe interioară.
Bucuria imensă ce le poate apărea pe chip în momentul în care veneam alături de ei a reprezentat cel mai frumos şi mai sincer “mulţumesc” pe care l-am primit…mi-am dat seama atunci cum un gest mic pentru noi poate însemna atât de mult pentru ei – o lecţie pe care numai un suflet curat ţi-o poate oferi. Satisfacţia interioară a fost imensă, aducând cu sine dorinţa mea sinceră de a petrece cât mai mult timp în compania lor…
Astfel, o faptă bună, făcută iniţial mai mult din curiozitate, a devenit o parte importantă din viaţa mea, una din cele mai viu colorate pagini din jurnalul propriu de amintiri. Noi am făcut un pas către ei, iar ei ne-au primit cu braţele deschise. Noi le-am dăruit poate bucurii scurte, de care îşi vor aminti vag, dar am primit în schimb adevărate lecţii de viaţă – ne-au arătat cât de uşor este să vezi lumina soarelui, chiar dacă cerul e acoperit de nori.
Patrasc-Lungu Corina – clasa a IX-a,
Colegiul National “Gheorghe Vrânceanu” – Bacău
