“Ceea ce învăţ astăzi, îmi va folosi mâine”
Având câştigate cat mai multe deprinderi din această arie de dezvoltare, copilul cu dizabilităţi are şanse reale de a fi acceptat/integrat în viaţa socială a comunităţii din care face parte, pe de o parte, şi pe de alta parte, o comunitate permisivă, în ceea ce priveşte această categorie de copii dă dovadă de responsabilitate, acceptare şi omenie.
În mare măsură, copilul cu dizabilităţi, întâmpină mari dificultăţi în ceea ce priveşte autonomia personală, fapt care duce la dependenţa totală faţă de adulţi. Ca să obţină independenţă în activităţile uzuale zilnice, copiii au nevoie de autonomie personală în sensul satisfacerii unor cerinţe elementare cum ar fi: îmbrăcatul, dezbrăcatul, aşezarea hainelor în cuier, igiena mâinilor, a nasului, a corpului în general, servirea mesei, păstrarea igienei în locul în care-şi desfăşoară activitatea, păstrarea igienei hainelor, a încălţămintei, păstrarea curăţeniei şi a ordinii, la colţul cu jucării, la colţul rechizite. Necesitatea formării deprinderilor de autonomie personală la copii este evidentă încă din primii ani de viaţă pentru a se putea adapta mediului extern social şi pentru a putea fi integraţi într-un grup.
De programe de autonomie personală beneficiază fiecare dintre beneficiarii Centrului de Zi, acestea oferind copilului numeroase posibilităţi şi situaţii de învăţare şi sunt adaptate nivelului şi potenţialului de dezvoltare al fiecărui copil, precum şi tipului de diagnostic. Sunt vizate în principal următoarele aspecte: autocunoaşterea, autoservirea, adaptarea la mediul extern fizic, adaptarea la mediul extern social şi integrarea socială.
Pe lângă cele enumerate, aceste abilităţi de autonomie personală, odată dobândite, ajută copilul să capete încrederea în el, să-şi contureze stima de sine şi să-şi creioneze elemente importante ale personalităţii sale.
Nada Bahssas
